[...]
EL
tu nu iubesti, in mintea ta pagana…
tu crezi pesemne cum ca a iubi…
e sa ranesti o trista aintire …
ce cu sfiala prinde a iubi?!
tu crezi ca-n lume zbatere mai este
ca-n ochiul magic cum tu il numesti
iubirea asta palida si moarta…
sa te mai faca inca sa iubesti?!
EA
da. cred! cu inima deschisa
privesc abisul nu am tem sa cad…
si am curaj sa intru..doar atata..
atat mai este..atat dar am sa fac…
nu ma feresc de fiare ce din neguri
mi-au innecat privirile lumesti…
dar spune tu…ti-e frica de iubire..
sau poate doar ti-e frica sa iubesti..?!
cum poti gandi ca-n lumea asta cruda..
o zi, doar una, om sa poti sa fii
fara macar ca-n una din secunde..
din toata firea ta sa poti iubi…?
EL
iubire, destramare, noroc sau soarta oarba
tacere e-al lor nume si nu e de prisos
cand umbra unor umbre cuprinde in risipa
tot zambetul de ceara al unui inimos…
iubire spui, atunci iubire fie!
dar ce se poate azi numi iubire?!
o-mbratisare, un sarut din treacat…
un vis mai dulce sau vreo tresarire…
tu nu-ntelegi la ce atata zarva..
cand toti pieirii suntem acordati…
un vis nu poate stinge o durere..
c cu iubire insa-o dezgropati…
EA
o, nu, nu e durere..nu e nici pe departe
acea sinistra culme a vietii omenesti
e fericire pura..e dragoste..e pace..
e culmea ietuirii..
..ia spune tu iubesti?!
EL
ma-ntrebi tocmai pe mine de-am cunoscut iubirea?
nu-ti pare ca de-o vremje m-am cam ingandurat
e-o amintire cruda ce nu isi are rostul…
o amintire veche..ce m-a insangerat…
EA
aha! deci tu iubit-ai!ia spune la ce clipe
mai dulci si mai frumoase ti-e gandul tau acum?!
iar taci si inchizi ochii…? in inima-ti pustie
a fost ceva odata…
EL
…a fost acum e scrum!
acum eu stiu ca viata isi are a sa vina
ca-n valul ei salbatec pe toti ne-a aruncat..
eu am simtit iubirea..si sincer nu-mi placura…
ba chiar m-ai mult de-o vreme m-a cam intunecat..
nu poti iubi copila…tu nu-ntelegi pesemne
ca diferenta este intre mia multe voci…
cunoaste-te pe tine..tu nu-ncerca pe mine
cu vorbe si cu semne sa vrei sa ma sufoci…
si-apoi de e sa fie..iubirea ce o aperi
la ce folos te duce..spre care colt de lume?
te va rani odata si-atunci vei sti asemeni
ca numele iubirii e doar un val de spume…
EA
tu ai cazut vreodata?!te-ai ratacit vreodata?
raspunde doar atat la ce te-am intrebat
tu ai cazut..
EL
..ei bine…normal ce-i o cadere?!
EA
atunci se intelege ca te-ai si ridicat!
EL
normal, dar nu vad rostul in vorbe de-ale tale..
caci gandul mi-e departesi n-am timp de povesti…
EA
te-ai ridicat?! ei bine invata de la mine
ca tot la fel se-ntampla cand suferi si iubesti!
de ai cazut vreodata te-ai ridicat si-mi pare
ca scopul nu conteaza ci-i numai viata-n sine
asemeni in iubire cand suferi lasa totul
traeste-n continoare si-ai parte de iubire!
EL
ce ma inveti..copila..
EA
…sunt totusi o femeie
EL
esti un copil ce rade cu ochii goi si-aprinsi
asculta-ma tu bine eu nu-ti doresc in viata
decat iubire insa…n-o face dinadins!
tu spui cum ca abisul nu iti provoaca teama…
dar ce stii tu de dansul?! tu ai cazut vreodata?
tu ai simtit ca-n tine un suflet se destrama
ca arzi din toata firea si n-ai un strop de apa..
ca se destrama cerul si bolta cea albastra
pe umerii ce-n urma si ei te-au parasit..
tu nu iubesti copila…tu nu stii ce-i iubirea..
si numai pentru asta tu nu ai suferit!
tu nu cunosti iubirea cea pura si curata…
si tot ce crezi acum…nu e decat un fals…
EA
ei bine..de asa e.. asa sunt fericita
asa zambesc sub soare..si nu! n-am sa te las
sa faci din mine sclava unei proprii pareri
ca daca nu se cade a fi de cuviinta…
EL
mareste-i Doamne ochii si fa-o ca sa vada…
si scap-o de aceasta satanica stiinta!!!
eu nu ma cert cu tine..de vrei iubire ia-o!
dar uitat-te la mine caci eu ca tine-am fost
am aruncat din mine mult prea multa iubire
sa aflu intr-o clipa ca totu-i fara rost
tu nu-ntelegi ibirea?sau nu o vezi deloc?!
tu nu-ntelegi viata atata de haina?!
e multa nedreptate si prea putin noroc!
un drog ce ca din sange refuza sa mai vina..
otrava si poluare in sufletul de om
tacere si risipa, distrugator de inimi
tu insa, mergi cu-a tale…cu dorurile tale..
si nu privi la mine caci eu vorbesc cu sine-mi..
EA (incet)
de ce-am ajuns aici..si unde o sa mergem?
pai daca-n toata lumea nu ar mai fi iubire….
din ce atunci noi oameni vom fi pe lume oameni?
din ce vom mai cunoaste vreodata fericire…?!
eu nu-nteleg iubirea..dar ce tre s-onteleg
sau tu-ti inchipui poate ca trebuie-nteleasa..
nu! nimeni n-o-ntelege si nu va fi vreodata…
doar sa o simti in tine..
El
…naluca friguroasa…
s-o simti cum iti distruge si gandul si pacatul
s-o simti cum iti adoarme ochiul nevinovat!
imi spui de fericire..ei bine ea e oarba
si nimeni n-o s-o stie pe ea cu-adevarat!
crezi ca in glasul lumii ce zbiara de durere…
de dragoste le pasa?!de fericire-acum?!
cum poti sa scoti un zambet cand sufletul te doare..
si toata ratiunea sta in intr-un camp de fum?!
cum poti gandi la lume..cand nu ai somn si pace
si crezi ca numia moartea te mai poate salva
decat pe-o lume neagra si plina de iubire
mai bine doar eu singur intr-o lume a mea!
EA
asa crezi tu ca-i bine…c-acesta este rosul..
vietii tale goale cum insuti o numesti…
mai bine sa fii sigur?! aici greseti si iarta-mi
curajul de a-ti spune… ca trebuie sa iubesti!
cum altfel poti detine puterea ce te duce…
cu gandul printre nouri..sa fii iar visator?
pacat ca-s multi ca tine…ce nu o sa-nteleaga..
ca nu iubirea moare…ci doar ei insisi mor!
[...]
