întreaga existență e o pată

forez în suflet după sentimente
și nu le mai găsesc ca altădată
ca o comoară veșnic dezgropată
și irosită-n pustnice momente..

iubirea e absenta, fruntea lată
nu mai răzbate prin atâtea fente
resursa-n sine e epuizată
doar izolat, manifestări latente

privirea mi-e deja carbonatată
strivită de concepții reticente
ce au pornit din inima ingrată
de care sunt trădat eminamente.

întreaga existență e o pată
în care mă sufoc acutualmente
și chiar de-mi simt făptura tulburată
în suflet toate-mi sunt indiferente.

Realitate

mi-am ratacit privirea pintre stele
si mi-am lasat sufletul amanet,

am vrut in schimb talent si-apreciere
si o emblema cum ca sunt poet.

si am gresit, caci gandurile mele
n-au fost decat un regizat pamflet.

azi insa stiu ca toate-s efemre
si in final nu ai nimic concret.

Doamna cu camelii

sun obosit. respir din praful vremii
si macomplac in starea amaruie
ce mi-a lasat-o doamna cu camelii..
as vrea s-o strig, dar din pacate nu e.

            ………………………………..

 

si-n vid ramane-ntregul sentiment.
doar o privire rece catre soare
ce ar dori, macar pentr-un moment
sa-l stranga-n mana si sa il doboare…

 
apoi, pe seara.. vantul mi-e dusman
si ma incrunt.. el musca albul pielii
cu rautate. insa tot in van
caci eu visez la doamna cu camelii.

Aceeasi tu…

of, nu mai e niciun secret ca te-am iubit ca un nebun
ca te-am dorit, dar n-am stiut sa-ti daruiesc acea scanteie
caci eram tanar, doar copil.. iar tu erai deja femeie
si te-ai jucat c-o mangaiere ce mi-a lasat in suflet scrum.

 

dar au trecut. acum spre seara, te intalnesc pe-un drum strain
aceiasi ochi fierbinti si negri ce mi-au intunecat etatea
ce mi-au rapit copilaria, ce mi-au adus maturitatea
intr-un pahar de neputinta amestecata cu venin.

 

dar azi, tu esti acelasi demon, acelasi intrigant parfum
acelasi zambet de silitra, acelasi rol jucat perfect
aceleasi buze voluptoase, acelasi trup fara defect..
aceeasi tu. Eu insa draga, ma tem c-am devenit imun.

Decat erou…

mental sunt slab, sunt doar soldatul care
se-ascunde in transeul inacrit
ce scoate capul doar cand unul moare
sa vada cat de brusc e un sfarsit.
sunt cel ce-ascunde sub spranceana groasa
un tel meschin, fara sa lase urme
cu rasuflarea grea si racoroasa
ce poate-n orice clipa sa se curme…

 

sunt un soldat nimicnicit de teama
ce nu-ntelege gloria deplina
si nu aude strigatul ce-l cheama…

…decat eroul mort prefer rutina.

Doar pentru tine…

doar pentru tine fac cam tot ce fac
si când clipesc o fac tot pentru tine
si când visez la ziua care vine
si orice gând cu tine îl împart

hipnotizat de ochii tai ca marea
adânci si verzi ca frunza de mesteacan
ma simt în mâna ta ca într-un leagan
ce-mi mângâie din ochi in ochi visarea

ma voi trezi din nou c-o tresarire
si voi iubi acel surâs nebun
caci va veni momentul oportun
sa te sarut.. sa-ti spun a mea iubire!

Eu nu doresc nici bani, nici faima

eu nu doresc nici bani, nici faima
nu sunt un asasin platit
al poeziei ce in taina
cu acest har m-a zamislit

 
eu nu doresc celebritate
si nu va scriu pentru dolari
caci pentru mine orice carte
vibreaza-n sufletu-mi hoinar

 
eu nu doresc posteritatea
sa-mi stearga praful pe mormant
sa cuceresc cu-n pix etatea
pe foi stinghere delirand

 

eu nu adorm in seara mortii
cu gandul c-am lasat plangand
o carte scrisa-n ciuda sortii
ce m-a nascut un om de rand.

 

si nu clipesc. doar scriu.tacere
si libertatea unui vis
e cred, singura mangaiere
ce o primesc din tot ce-am scris.